Carne vie pentru suflet

                                 Imi  incep imaginatia.....acolo unde cred ca  am  ratacit drumul.Compar capitolele mintii cu siluetele pe care timpul le  vantura de la o amintire ,la alta.Unde ....toti sunt  gata sa ma recunoasca, dar isi scund  identitatea afirmand ca se cred genii inaripate.
                                Cheia  mintii s-a pierdut in imaginea  straveche  distrusa. Ca  o  neintrupata , proiectia  veghea in ansamblu.Clipa  se  dilata, nu  mai  are  nici-un sens.A  scapat  rostogolindu-se  in  nisipul sau , de  a continua astfel  la infinit  aceasta cale .
                                  Iubirea  sortita pierderii....a vazut  carnea  drapata  in somn. Conceput in timpul  indeprtarii tale.Te-ai  imbracat  in somn  si carnea  a ramas  inimii.  A  inaltat-o  in vremea  absentei  tale.
                                 Nu poti  juca  rolul ''sufletului  suprem'' caci,  carnea ta  e tesatura  ce-ti ofera  pe rand  rolul fiecaruia dintre servitorii tai.
                                 Cand  unul  exista , el  adoarme si tu... dragul meu  suflet imbraci carnea somnului sau. Nimic  din iubirea ce i-o porti ,  nu dezvaluie  visele tale.
                                  Cand  celalalt nu exista  inca, tu ii inventezi o  hrana  atat de usoara incat  ii modeleaza  somnul dupa  chipul ''sufletului suprem''.Pe care o poti imbraca.
                                   Nimic  la  intoarcere  n-ar sti  sa te dezradacineze, nici sa te lase sa crezi intr-un  vzduh natal... intr-o carne  nehranita... care ar fi fost  trecuta printre  alimente  invizibile.
                                   Insasi  dorinta  ta  e  facuta  din ce  are gandul mai clar si  abscurul din el. Il incoroneaza cu rascumpararea  ceruta  de real ca sa ajunga  pana la tine.....