Nu spun tot ce gandesc.Poate nu am curajul sa iti vorbesc despre tot ce simt eu.Dar ,stii, vorbele nu putrezesc in tine . Ca sa vorbesti este singura eliberare.Inca imi caut raspunsul tacerii.
Nu stiu ce imi poate spune gandul, ma pierd cautand cuvinte si multe voci se plang in capul meu.
Limba vorbita de propria imaginatie bate neincetat in imensul geam al tacerii,cautand in gol,incapatanandu-se sa afle o farama de voci sau poate doar o voce interioara ce iti dicteaza in scris viata.
Dar ...am aflat raspunsul.Totul e scris, nu trebuie decat sa citesti cum tacerea mea se intrupeaza.
Nu, cu certitudine, aceasta nu-i o poveste: aici nu mai e nimic de povestit,de explicat. Tot ce a fost in joc ,a fost jucat.Nimic de adaugat...De-aici incolo,sa scrii inseamna sa vorbesti in limba taceri.Sa spui tot ce nu s-a putut spune niciodata.
Sa spui exact,ca nu mai e imprejurare,nu poate fi vorba decat de o scriere ce transforma tacerea ucigatoare intr-o hrana gustoasa,care te insufleteste.
Totul prinde viata ... Tacerea ...Poate e un demn sau poate un inger ,ce candva sa transformat in praf de liniste.Este o limba inteleasa doar cand el te vegheaza noaptea cand nori de pene albe si negre se intrupeaza in litere....
joi, 12 iulie 2012
luni, 9 iulie 2012
Pisica alba
Nu.....niciodată.Nu s-ar putea...Nu s-ar putea fi putut...Intradevar..Mă simt bine asa, nu-i nevoie de...nimic.Nu vreau sa plictisesc pe nimeni,înţelegi?Sa mă lase cu toţi în pace.Desigur nu spun ca-mi este uşor,sunt si momente în care mă pierd.
Ah, vorbesc....vorbesc....Strig....aştept,niciun răspuns.Particule de linişte, se sparg in mintea mea .Degeaba aştept...da.....Îmi zăresc mainile,aici,pe masa,degetele mi se misca fără sa ştiu de ce.În silă ...Tăcere....Nu vad nimic .....de cat bezna unei nopţi albe...si nu-i vorbesc decat pisicii mele virtuale,ea nu exista decat cand ii vorvesc.Nu o vad decat in bezna .Inchid ochii..Este albă ,nespus de albă si pupilele ei albastre...AH!
Tu eşti aici ? ...........NU eşti tu...Gura mi se mijca, se deschide pentru a suspina sau poate a tipa ,ce stiu eu ? Ochii clipesc ,se închid,orbitele se adancesc si ..la sfarsit nu mai vad alceva decat un craniu ,doua maxilare ,o gaura mare si neagra ...ovala in mijlocul fetei.
Da .Sunt eu.Vorbeste mai tare...Cat sa fie ceasu ,nu ma deranjezi.Am tot timpul. sunt singura ...cu pisica mea.Stii,aia cu totul si cu totul alba si cu ochii albastrii.Eram pe cale sa-i vorbesc despre tine.
Asadar ce s-a intamplat,iti spun caut,caut de zor ...in vapaia verii,iti amintesti...si dintr-o data ,nimic...
O noapte alba intermediabila.Un desert inbeznat, fara limite.Vorbesc pe soptite, neintrerupt..cuvintele mele te patrund.Mintea mea te inghite .Da,inchipuie-ti , cu cat vorbesc mai mult,cu atat existi mai putin...Si totusi continui.
Splendida mea pisica virtuala , nu ma slabeste din ochi.Cu cat ii vorbesc mai mult de tine ,cu atat ma ratacesc ..cu atat ma pierd ...Din mine nu ramane decat o voce ...zgarietura unei mangaieri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)