Pisica alba

                           Nu.....niciodată.Nu s-ar putea...Nu s-ar putea fi putut...Intradevar..Mă simt  bine asa, nu-i nevoie de...nimic.Nu vreau sa plictisesc pe nimeni,înţelegi?Sa mă lase  cu toţi în pace.Desigur nu spun ca-mi este uşor,sunt si momente în care mă pierd.

                           Ah, vorbesc....vorbesc....Strig....aştept,niciun răspuns.Particule de linişte,  se  sparg in mintea mea .
                            Degeaba aştept...da.....Îmi zăresc mainile,aici,pe masa,degetele mi se misca fără sa ştiu de ce.În silă ...Tăcere....Nu vad nimic .....de cat bezna unei nopţi albe...si  nu-i vorbesc  decat pisicii mele virtuale,ea nu exista decat cand ii vorvesc.Nu o vad decat in bezna .Inchid ochii..Este albă ,nespus de albă si pupilele ei albastre...AH!
                           Tu eşti aici ? ...........NU eşti tu...Gura mi se mijca, se deschide  pentru a suspina sau poate a tipa ,ce stiu eu ? Ochii clipesc ,se închid,orbitele se adancesc si ..la sfarsit nu mai vad alceva decat un craniu ,doua maxilare ,o gaura  mare si neagra ...ovala in mijlocul fetei.
                           Da .Sunt eu.Vorbeste mai tare...Cat sa fie ceasu ,nu ma deranjezi.Am tot timpul. sunt singura ...cu pisica mea.Stii,aia cu totul si cu totul alba si cu ochii albastrii.Eram pe cale sa-i vorbesc despre tine.

                            Asadar ce s-a intamplat,iti spun caut,caut de zor ...in vapaia verii,iti amintesti...si dintr-o data ,nimic...

                           O noapte alba intermediabila.Un desert inbeznat, fara limite.Vorbesc  pe soptite, neintrerupt..cuvintele mele te patrund.Mintea mea te inghite .Da,inchipuie-ti , cu cat vorbesc mai mult,cu atat  existi mai putin...Si totusi continui.

                          Splendida  mea  pisica virtuala , nu ma slabeste din ochi.Cu cat ii vorbesc mai mult de tine ,cu atat ma ratacesc ..cu atat ma pierd ...Din  mine  nu ramane decat o voce ...zgarietura  unei mangaieri.