Dar am impresia ca percep ceva prin chipul meu: devin transparenta, ochii mei se estompeaza , gura se resoarbe , nasul a disparut....craniul mi se lumineaza.Vocea mi se sparge... in mi de culori...in mi de cioburi sangerande stinse. Picioarele-mi sunt ca de plumb...Miar placea sa fiu din apa ...
Nebuna supradoza.. de culori ... de emotii....,suava melancolie,hai sa vedem ce-o sa mai fie...Paradisul pierdut,lasati-ma sa rad...AH...sa mor pentru arta ...
Sa trec in jurnal tot ce ma desparte-ma leaga- de orizont: masa , lampa , fereastra ,carti , copaci ,vile ,munte , rau.....Sa imi amintesc de toate mesele la care am scris ... , toate ferestrele ,toti copacii...Sa ma scufund rand pe rand in proprietatile lemnului ,sticlei, pietrei, metalului si a apei ...
Dar este inca o iluzie creata prost .. nimic mai mult.Edoar imaginatie creata din realitatea mea...Sunt obijnuita ca cei din jurul meu sa nu ma aprecieze.Daca tu vei gandi mai mult timp la aceste lucruri ,vei constata ca raspunsurile se schimba .Orce problema cu care te confrunti iti ofera un dar .. tu atragicatre tine problemele pentru ca ai nevoie de darurile lor ...
Iti sta in caracter sa fi asa de profunda :D.Totusi incearca sa nu infloresti prea mult o idee deoarece unii o pot considera plictisitoare.Keep up the good work!
RăspundețiȘtergere