Stiu!M-ai lasat aici in plina noapte..m-ai lasat de izbelniste pe o alee pustiita de un dor al singuratatii.Si m-am pierdut in timp...asteptand sa te intorci.
Plimbandu-ma in intuneric...totul parea mort.. fara viata.Nimic nu era asa cum imi imaginam.Noi doi plimbandu-ne pe aleea pustiita..doar eu si tu, tu si eu...intr-o lume a noastra care izvoreste in tine.Fiecare strop de dragoste pe care mi-l ofereai ,imi hranea flamandul suflet ravasit de dorul tau.
Acolo eram amandoi pierduti pe aleea unei cumplite epoci de tranzitie,pierduti in singuratatea noastra... pierduti in iubire.
Dar degeaba imi imaginez asta.. in realitate visul meu nocturn se sfarseste.Infernul exista si stiu ca oroarea lui consta in faptul ca nu e facut decat din ramasite de paradis.
Si fiecare moment in asteptarea ta parca se scurgea in clepsidra lunii...si sticla aburita a cerului ma veghea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu